Ce e mai minunat pe lume decat o mama iubitoare si un copil care zambeste stiindu-se protejat?

 

Suntem mult mai preocupati sa vedem raul si uratul din perspectiva raului si uratului, decat din perspectiva adevarului. Prea putin se mai vorbeste despre mamele singure si lupta lor pentru supravietuire. Nu doar cea materiala, ci si cea sufleteasca. Se vorbeste despre fetiscane plecate la vanatoare de barbati bogati si despre necesitatea contractelor prenuptiale. Despre femei care isi doresc lucruri care nu le apartin. Nu neg aceasta realitate, dar cele mai multe mame singure nu apartin esantionului amintit. Ele fac parte din alte statistici, valabile atat in Marea Britanie cat si in Romania.

 

Stephen Jenkins, directorul Institutului de Cercetare Sociala si Economica si presedinte al Consiliului Asociatiei Internationale pentru Cercetarea Asupra Venitului si Bunastarii concluziona de curand: "Divortul ii face pe barbati, in special pe tati, considerabil mai bogati, venitul ii creste cu circa o treime, in timp ce femeile sufera penalizari financiare severe, venitul lor mediu reducandu-se cu peste o cincime si ramanand scazut ani de zile".

 

Mai mult decat atat, in Romania femeile platesc impozit pe naivitate si iubire. Din varii motive, credule si saritoare, multe accepta propunerea unor soti ticalosi: transferul proprietatilor comune pe numele unui tert, de obicei ruda sau prieten de-al lui. Dupa aceea, vine lovitura: divortul si nu mai este nimic de impartit. Asa raman mamele singure fara locuinta si nu pentru ca ar fi fost niste lenese, niste profitoare si n-ar fi muncit deloc in viata lor, asteptand sa traiasca din "truda" sotului. Societatea trebuie sa se trezeasca. Ce e mai minunat pe lume decat o mama iubitoare si un copil care zambeste stiindu-se protejat? Au suferit multe lovituri si dezamagiri mamele singure. Sa nu le dezamagim si noi. Sa le ajutam sa aiba macar un acoperis decent deasupra capului. Restul il vor face ele. Si Dumnezeu!

Pana unde poate merge sacrificiul unei mame si uitarea sa de sine?

 

Cand eram la ONU am intalnit un om care luptase toata viata pentru drepturile femeii, barbat fiind si care in discursul sau a spus o vorba pe care nu am uitat-o: "Zeii sunt acolo unde femeile sunt respectate". Nu sunt o feminista, privesc echilibrat raportul femeie-barbat in societatea noastra de azi, dar nu pot sa nu observ ca, de-ar fi posibil, fiecare mama ar trebui sa aiba un piedestal pe care barbatul sau sa o aseze. E foarte greu sa ai un salariu decent in Romania de azi, sa te descurci cu el pentru cresterea unui copil, mai cu seama in perioada in care e foarte mic. Dar ce faci daca ai mai multi copii si daca nici nu ai sprijinul unui barbat responsabil alaturi de tine? Pana unde poate merge sacrificiul unei mame si uitarea sa de sine? Negresit, pana foarte departe. De aceea daca iti sta in putere sa ajuti o mama singura, nu ezita sa o faci! E genul acela de sansa pe care o oferi pentru viata, si pentru care cineva in rugaciunile sale iti va multumi timp de o viata.